Cum îmi voi petrece sfârșitul lumii în tren

Cum îmi voi petrece sfârșitul lumii în tren
tren sfarsitul lumii
Foto: masterpanos.deviantart.com

Cum se face că „sfarsitul lumii” cade tocmai într-o vineri? Ironic, nu? Și mai ironic este că foarte mulți intră în concediu sau în vacanța de iarnă tocmai în vinerea asta. Ca și cum sfarsitul lumii a vrut sa ne prindă acasă, în momente de relaxare, așezați frumos la căldură, lângă cei apropiați. Eu însă, voi fi pe tren.

Cu siguranță sfarsitul lumii reprezintă o obsesie a unor persoane, dar în același timp și un extraordinar prilej de a face profit. De la reduceri substanțiale pentru diverse produse, așa, ca de „Sfârșit”, până la petreceri cu tematica generală „End of the World Party”. Superb.

Mâine, vineri, de „sfarsitul lumii” voi fi pe tren. Voi citi o carte, poate chiar „Sfarsitul lumii. O istorie fără sfârșit” de Lucian Boia, voi urmări un film, poate chiar „Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii„, în regia lui Cătălin Mitulescu și voi privi pe geamul trenului, resemnat în fața a nuștiucâtelea apocalipse, difuzată obsesiv în Mass-media.

Da, acest sfarsit al lumii merită toată ironia posibilă, la fel ca netoții care pun botul de fiecare dată. Dacă e să vină un sfârșit al lumii, o să vină din prostia oamenilor, ca o profeție autorealizatoare. O să ne sufocăm în tâmpenii până o să miroasă a ars!

Spunea Jiddu Krishnamurti la un moment dat, într-una din prelegerile sale, că „mințile noastre se tocesc prin frică. prin copiere și tradiție, prin venerarea unei autorități și urmărirea unui sistem. Este foarte greu să te rupi de acele lucruri care ne fac să devenim plați și stupizi. Pentru a te rupe este necesară acțiunea, care invită, poate, la și mai mult conflict. Și nevrând să ne confruntăm cu ea, apelăm la învățători și cărți care ne îmblânzesc prin lingușire, mărind platitudinea și prostia noastră.” Același lucru se poate spune și despre „adoratorii” de sfârșituri ale lumii, care fie se iau unii după frica și isteria altora, fie cred în vreun guru care anunță armagedonul, fie cred într-o profeție de mii de ani, fără măcar să știe o boabă despre ce a însemnat civilizația Maya. BĂI, treziți-vă odată!

Și trenul meu de mâine va merge agale prin „sfarsitul lumii” către Țara Severinului, tăind aerul rece și probabil având o întârziere sănătoasă la destinația mea. Oricum, mâine seară le-am promis prietenilor că ieșim la o „bere apocaliptică”, așa că noi să fim sănătoși, că sfârșituri or să mai fie.

Chiar, voi unde petreceți „sfarsitul lumii”?


1 thought on “Cum îmi voi petrece sfârșitul lumii în tren”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.