Conversații în tren

tren cai ferate calatorie

Foto: alexandru1988.deviantart.com

Cu toții am călătorit cu trenul. Și cu toții știm că în tren, pentru a învinge plictiseala, trebuie să găsim o ocupație. Unii dintre noi preferă să citească o carte, să urmărească un film pe laptop sau să asculte muzică. În schimb, alții preferă să deschidă o discuție cu o persoană sau mai multe dintre cele aflate în imediata apropiere.

Conversațiile în tren reprezintă un adevărat fapt social. În realitate, trenul conține în sine o „microsocietate”, în care părțile se schimbă mereu, dar fenomenul rămâne, în mare, același. Liniile de cale ferată nu reprezintă doar timpul cronologic, durata dintre punctul A și punctul B, ca destinație, ci și timpul social, când toți indivizii sunt angrenați, cu sau fără voia lor, într-un fenomen temporar, dar repetabil în mod istoric.

Este inevitabilă alcătuirea, pe parcursul unui drum cu trenul, a unor grupuri de discuții între două sau mai multe persoane. Însă discursul născut astfel nu este nici pe departe unul închis între membrii activi, ci el este accesibil tuturor celor care se află în apropierea grupului și care participă în mod tacit, aprobând sau dezaprobând discuțiile purtate sau chiar maniera în care se poartă. De fapt, toate persoanele dintr-un tren participă într-un fel sau altul la o discuție, determinate de o constrângere externă evidentă, cea a spațiul propriu-zis din tren.

Aceste discursuri sunt importante pentru fiecare membru al „microsocietății” umblătoare către diferite destinații, cu atât mai mult, cu cât eterogenitatea prin excelență a acesteia este forțată într-o omogenitate psihosociologică de scurtă durată. Cu adevărat unitate în diversitate! Și fiecare persoană are ocazia să învețe diferite lucruri într-o călătorie cu trenul, după măsura cu care se lasă purtată într-un discurs.

Chiar dacă păstrezi tăcerea într-o călătorie cu trenul, atunci când ai ajuns la destinație, dacă ai fost atent pe parcursul drumului, vei putea să îți amintești cu claritate, preț de câteva ore, o discuție care și-a lăsat amprenta asupra ta. Îți vei aminti subiectul discuției, îți vei aminti că ai făcut o analogie cu experiențele personale, că te-ai pus de acord sau te-ai contrazis cu unul sau mai mulți interlocutori, că ai observat anumite stereotipuri sau că ai auzit niște întâmplări inedite, sau chiar că ai intervenit la un moment dat, atunci când ai simțit că poți contribui. Ai descoperit, poate, un rezumat al societății mari în această „microsocietate” dintr-un tren al vieții de moment.

Voi când ați purtat ultima oară o discuție interesantă într-un tren? Obișnuiți să discutați cu oamenii sau preferați să faceți altceva până ajunge trenul la destinație? Haideți să povestim mai jos.

5 gânduri despre “Conversații în tren

  1. Pingback: Conversatii in tren | Ganduri si Nuante | BunDeCitit.ro

  2. Si eu care credeam ca discutiile in tren sunt inevitabile:)
    Deschiderea asta sociala in asa context e justificabila pana la urma. Iti lasa impresia ca n-o sa mai dai nas in nas cu persoanele din tren niciodata si, ca urmare, esti sincer si deschis, te descarci de bagaje de mult timp purtate in spate si te „vindeci” partial. E frumos:)

    • Nu sunt inevitabile, dacă vrei dinadins să le eviți. ;)
      Și într-adevăr, condiția că întâlnirea cu persoanele din tren are loc o singură dată, poate favoriza deschiderea față de ele. Însă conversațiile din timpul călătoriei nu au tot timpul rolul de a vindeca, ci pot pur și simplu să urmărească un fir al curiozității.

    • Și eu prefer să ascult de cele mai multe ori. Cu toate acestea, mi s-a întâmplat să intru rareori în conversație cu persoane care m-au surprins plăcut.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*