Dialog pornind de la libertate
D: Auzi B., ia să te întreb ceva profund.
B: Hai.
D: Ce înțelegi tu prin libertate? Tough one huh?
B: Să ai posibilitate să faci ce vrei tu, când vrei tu, cum vrei tu, dar să alegi să fii responsabil și să nu faci. Să poți alege oricând ce vrei să fii, ce vrei să arăți oamenilor, să poți vorbi ce gândești și să ai puterea de a merge până unde vrei fără ca cineva să te oprească. Dar cel mai important, libertatea este atunci când le dai voie oamenilor dragi să facă ce crezi tu că vor ei, iar ei aleg să fie lângă tine. Sau în special în cazul meu: să pot să accept orice mi se propune și să nu depindă de nimeni ce hotărăsc.
D: Interesant.
B: Posibil mâine să am și alte răspunsuri (râde). Am trăit cu libertatea prea mult timp. Îmi este ca o soră.
D: Dar dacă poți să faci ce vrei și asta le afectează libertatea oamenilor din jur? Și încă ceva – nu știu dacă libertatea este tot una cu libera alegere.
B: Hmmm… compromis; am auzit de el, dar încă nu știu cu ce se mănâncă (râde).
D: (Râde).
B: Păi cum poți să fii liber și să nu poți să alegi ce vrei tu pentru tine?
D: Păi așa, din liberă alegere, pot să împușc un om și să îl omor. Dar asta nu înseamnă că sunt liber. Din contra, când am luat o viață am devenit încătușat de actul ăsta în sine și probabil de poliție (râde).
B: Eu prin libertate asta înțeleg: să nu-mi stea nimeni în cale, deja consecințele sunt altă discuție.
D: Deci cumva, cel mai important, să nu îți stai tu în cale…
B: Asta așa e. Cel mai mare dușman al nostru, noi suntem.
D: Ai citit Viktor Frankl – Omul în căutarea sensului vieții?
B: Nu.
D: Este considerat unul din marii psihologi și era evreu. A fost în lagăr și spunea ceva foarte interesant: că atunci când ți se ia totul, totuși nimeni nu îți poate lua ultima din libertățile lumești și anume, atitudinea pe care o ai în fața a ceea ce ți se întâmplă. Nimeni pe lume!
B: Are dreptate!
D: Mi se pare o definiție corectă pentru libertate.
B: Deci libertatea este atitudinea pe care o ai în fața a ceea ce ți se întâmplă?
D: Faptul că nimeni nu îți poate dicta ce să gândești sau să simți vizavi de ceea ce ți se întâmplă, da, deci prin urmare și atitudinea pe care să o ai în privința asta.
B: De acord, total de acord… deci ne întoarcem la alegeri. Că și asta e o alegere, ce alegi să gândești, să simți.
D: Cred că este mai mult o calitate intrinsec umană.
B: Tu te simți liber?
D: Eram sigur că mă întrebi asta (râde). Din perspectiva a ceea ce am zis mai devreme, da.
B: Bravo… atunci trebuie să fii un om fericit. Iar tu nu ești, sau cel puțin așa mi-ai zis.
D: Nu mă simt așa, nu. Când mă gândesc la asta…
B: Deeeeci, cum se explică asta? Ai libertate și totuși nu ești fericit, ce îți lipsește? Și răspunsul este: dragoste. Că așa e construit omul, fără dragoste nu e nimic!
D: Hai să îți zic ceva ce am scris și la care mai vreau să adaug cândva.
B: Hai.
D: Să fii cu adevărat liber nu înseamnă să-ți câștigi libertatea în pofida a ceea ce simte celălalt, ci să dăruiești libertatea în pofida a ceea ce simți tu însuți.
B: Hai că și asta cu dăruitul libertății nu tot timpul e de bine. Că oamenii sunt diferiți și câteodată se ca** în sufletul tău și fac exact ceea ce vor să facă, tocmai pentru ca le-ai dat libertate.
D: Dar dragostea adevărată este libertatea ultimă nu?
B: Nu știu ce e dragostea adevărată, că nu am trăit așa ceva până acum.
D: Și asta spune de fapt că oamenii ăia nu știu ce e libertatea.
B: Ba da, știu ei… și aleg libertatea diferită de a ta, fiecare are un fel de libertate a lui.
D: Dacă te coboară pe tine ca să se urce pe ei nu cred. Nu poți să zici că ești liber dacă tu furi libertatea altcuiva nu?
B: Sau poate ești dublu-liber așa (râde).
D: Bună asta (râde).
B: Știi care e problema noastră, D.? Noi gândim și analizăm prea mult. E un joc al minții, te convingi singur pe tine doar de ceea ce vrei tu. Și câteodată sau de cele mai multe ori pur și simplu trebuie să trăiești. Cu bune, rele, frumoase, urâte, momente de tot felul, fără sa faci o analiză profundă.
D: Sunt multe jocuri ale minții, da. Suntem cei mai mari sabotori ai noștri!
B: La nivel de subconștient oricum o sa-ți bagi în cap cele mai bune argumente pentru cea mai proasta decizie ever. Mi-am analizat faptele, gândurile din anii anteriori și exact asta am făcut.
D: Ah, ce bine ai zis acum, da! Ca să recâștigi confortul psihologic.
B: Da da da! Exact!
D: E adevărat în atâtea și atâtea situații. Te pot cita? (râde).
B: Sigur (râde)! Pui ghilimele de fiecare dată și numele meu sub și e ok (râde). Vezi câtă filozofie de la jumătate de pahar de vin? Licoare pentru suflet și minte (râde).
D: Și eu nici măcar nu am început să beau (râde).
B: Mă simt îmbătrânită înainte de vreme D.! Și parcă nu mi s-au întâmplat așa multe rele în comparație cu alții care au avut mult mai multe de trăit, dar așa mă simt de obosită.
D: Este exact cuvântul pe care îl folosesc și eu – obosit! Foarte!
B: A cui crezi că e vina? A noastră? A sorții? A persoanelor și evenimentelor din viața noastră?
D: Păi în cazul meu a mea. Că sunt un idiot, am permis prea multe unor persoane și m-au stors de toată energia.
B: Da. Cred că tot timpul este doar vina noastră, pentru că vrem să credem. Știi ce mă mai enervează? Că tot timpul îmi apare și citatul ăla de că*** – „oferă și ți se va oferi și mai mult„. De undeeee? Că atunci când oferi, oamenii își bagă picioarele…
D: Eh p***! Uite, eu am oferit și ce am căpătat? Numai durere. E un că*** asta!
B: Saaaau…nu alegem oamenii care trebuie pentru a oferi…
D: Dar în momentul în care alegem credem că sunt oamenii care trebuie. Iar credem și iar ajungem în același punct.
B: Totuși, de multe ori alegem greșit.
D: Da, fiindcă așa suntem construiți noi ăștia, dăm prea multe șanse. Dar nouă cine ne dă?
B: Vreau să fiu optimistă și să mă gândesc că tot răul e spre bine, că la un moment dat ni se va oferi de mii de ori mai mult.
D: Oh, dar eu sunt. Cred că asta e problema mea. O prietenă îmi zicea că sunt un optimist incurabil. Dar asta nu înseamnă că nu mă și revolt.
B: Ești optimist?? În general?
D: Îmi place să folosesc termenul realist. Dar în general da, găsesc mai multe motive/ argumente optimiste pentru o situație. Cred că e un defect sincer.
B: Nu cred că este un defect, poate așa cumva ajungi să găsești mai ușor și soluții.
D: Sau împăcarea minții măcar. Confortul ăla de ziceam mai devreme…
B: We are fucked up D. (râde)! Asta e concluzia mea. Tu ai o concluzie?
D: Da.
B: Care?
D: We are fucked up (râde)!
B: Sper mâine să fie o zi mai bună, cu gândul ăsta mă culc în fiecare seară. Asta numesc eu optimism!!!
D: Zicea ceva fain Jim Carrey: Speranța este o cerșetoare. Speranța te trece prin foc și te arde. Credința însă (în sens non religios) sare peste foc și te trece în siguranță peste toate.
B: Ha, ce tare! Foarte frumos spus.
D: Și eu cred, da.
B: E o linie fină între astea două, trebuie să fii înțelept tare ca să știi cum să crezi și să nu speri…
D: Oh da, clar, dar încerc să am mai multă credință în mine și ziua de mâine decât speranță. Poate în timp reușesc să fac diferența asta și în mod activ.
B: Eu CRED că o să reușești.
D: (Râde)
B: Îți trimit o melodie.
D: Aștept.
B: Refrenul îmi place mult.
D: Începe frumos, emoționant… Fuck, ce îmi faci tu…
B: Nu începe… Să-mi spui ce ai înțeles din versuri, despre ce e melodia.
D: Pentru mine este ceva destul de adânc. Pentru că întotdeauna am crezut că acolo unde îți este inima, acolo ești acasă. Acest homesick, mie îmi spune că îmi este dor de acest acasă al sufletelor.
B: Adică de sufletul care te face să te simți ca acasă?
D: Da. Când ești cu cineva și ai sentimentul că oriunde ai fi în lume, tu te simți acasă cu persoana aia…
B: La naiba D., gata! Că o să încep și eu…
D: La tine merge, la mine se spune că nu prea e bărbătesc..
B: Eteeee, să nu mai vorbesc urât! Am văzut bărbați și mi se par atât de frumoși la suflet când fac asta, atât de puri și sinceri ca nimic pe pământul ăsta.
D: (Unii nu o fac în mod sincer, ci ca să obțină ceva în schimb…) Oricum, cutume sociale astea, probabil…
B: Probabil spuse de niște derbedei misogini!
D: Poate. Sper (zâmbește). Mulțumesc B., aveam nevoie de asta.
B: Mulțumesc, D.