Noi, oamenii suntem nişte fiinţe tare interesante. În mod special atunci când vine vorba de dorinţele noastre. Fiindcă dorinţele, în general, nu au răbdare, se vor a fi împlinite cât mai curând posibil, ACUM dacă se poate şi cu cât mai puţine costuri pentru noi. Lucrul acesta ni se întâmplă destul de des, fie că vrem să cumpărăm un produs, să mergem într-o călătorie sau, mai rău, să intrăm într-o relaţie sau să o salvăm chiar.
În weekendul care vine, pe 31 martie, va avea loc evenimentul global Earth Hour sau Ora Pământului. Timp de o oră, suntem îndemnați să stingem lumina pentru a proteja mediul înconjurător, prin reducerea consumului de energie. Evenimentul a început în Sydney, Australia, în 2007 și s-a extins treptat pe tot mapamondul, devenind un adevărat fenomen de angrenare a oamenilor simpli și mai ales a organizațiilor într-o mentalitate “prietenă cu natura” sau ecologică (mai multe detalii despre cum a început acest proiect găsiți AICI).
Totuși, dincolo de nobilul scop public pe care acest eveniment îl promovează, cred că se află un motiv mult mai puternic, o forță constantă de atracție care îi îndeamnă pe oameni să se apropie unii de alții, să comunice și să-și împărtășească esența profundă umană care ne caracterizează pe toți.
Am crede că în secolul și mileniul în care trăim, bunăoară, discriminarea este ceva adânc îngropat în cutiile negre ale trecutului umanității. Că epocile urâte ale sclaviei sunt doar o amintire regretată și disprețuită a capacităților umane de a face rău, de a socoti valoarea unui individ după etnie, aspect sau putere financiară. Nimic mai fals!
Mă interesează oamenii, ca indivizi, în aceeași măsură în care mă interesează și societatea. Scriu despre trăsăturile oamenilor și despre tendințele sau aspectele mai puțin observabile din societate, încercând să reliefez dintr-o perspectivă de ansamblu ceea ce cred că are importanță în prezent.
În ceea ce ofer spre citire se regăsește opinia personală, subiectivă asupra lucrurilor și este una de fond și formă totodată. Și cum ar putea să nu fie subiectivă? Obiectivitatea este doar un efect al subiectivității până la urmă, un fel de păcălire dulce de sine, atunci când credem că avem capacitatea să ne exonerăm de ceea ce numim realitate, când de fapt noi ne “mișcăm” în și prin ea.
Opiniile mele sunt românești, aceasta însemnând că trăiesc în România, mă preocupă și scriu despre societatea românească actuală. Scriu despre caracteristicile oamenilor din această țară și încerc să prezint problemele de fond tipic românești, așa cum le văd a fi. Aceasta nu înseamnă că ignor înfățișările universal valabile, pentru că în definitiv se regăsesc pretutindeni, atât la nivel individual, cât și social.
Nu încerc să mă grăbesc niciodată atunci când abordez un subiect, fiindcă înainte de a-l așterne pe foaia digitală trebuie să-l descos, să-l probez și să-i înțeleg existența fundamentală. În preambulul de stare a unui articol îmi sunt necesare atât emoția cât și rațiunea în egală măsură.
Încerc să găsesc un tâlc la lucrurile și întâmplările pe care le observ în fiecare zi, reducându-le la esență. E un fel de filosofie minimalistă.
Când scriu, mizez pe fond, nu doar pe formă.
Deja se vorbește de câteva zile în Media despre Acordul Comercial de Combatere a Contrafacerii (ACCC pe română sau ACTA pe engleză, irelevant). Dar să vedem pe scurt cum a început totul.
Discuțiile preliminare despre acest Acord s-au purtat începând cu anii 2006, 2007 între Japonia și S.U.A., la care s-au alăturat apoi Canada, Uniunea Europeană și Elveția. În iunie 2008 au început discuțiile “oficiale” privind ACTA, la care s-au mai alăturat Australia, Mexic, Maroc, Noua Zeelandă, Republica Coreea și Singapore. Informații despre acest Acord au început să iasă la suprafață în urma unor publicări ale site-ului Wikileaks în jurul anului 2008. În 2009, sub legea privind Libertatea Accesului la Informații din S.U.A., anumite companii au primit copii ale scheletului legii într-un acord de nedivulgare: Google, EBay, Intel, Dell, News Corporation, Sony Pictures, Time Warner și evident Verizon. În 2010 deja, mai multe grupări de specialiști din toate domeniile și de pe toate continentele afirmau despre posibilitatea mare a Acordului de a pune în pericol libertățile civice și digitale. Textul final al legii ACTA a fost terminat pe 15 noiembrie 2010 și publicat abia pe 15 aprilie 2011. Pe 26 ianuarie 2012, țărilor care deja semnaseră Acordul li s-au alăturat Uniunea Europeană și 22 de state membre printre care și România. (informații preluate de pe Wikipedia.org).
Am considerat necesară această introducere în temă pentru a putea contura mai bine cele ce urmează.
Îndemnat de un fior, pornit acum câteva zile, când postam un comentariu pe un alt blog, astăzi voi scrie despre orașul în care am prins rădăcini adânci de când m-am născut – Drobeta Turnu Severin.
Așezat domol pe malul Dunării și alcătuit după un plan ordonat, cvasi-perpendicular, Drobeta Turnu Severin are o istorie veche ce îl leagă de epoca antică a dacilor și romanilor, fiind printre primele cetăți de piatră construite pe teritoriul vechii Dacii, dar are și o istorie medievală aș putea spune, totuși tânără, fiindcă și-a primit numele de la ruinele Cetății Severinului ce dominau peste împrejurimi în jurul anului 1833. Astfel, în Severinul de astăzi se găsesc nenumărate monumente ce îi cinstesc “biografia”: cetatea, castrul roman, thermele (băi) romane, piciorul podului lui Traian construit după planurile arhitectului Apolodor din Damasc, fiind printre cele mai importante. În timpul lui Septimiu Sever (193) orașul a fost ridicat la rangul de colonia, ceea ce le oferea locuitorilor drepturi egale cu cetățenii Romei. Peste veacuri, Cetatea Severinului a format un important fort de luptă împotriva otomanilor, în înaintarea acestora spre Țara Românească, dar și spre centrul Europei. Tot în Drobeta Turnu Severin a pășit pentru prima oară, la 8 mai 1866, prințul Carol, ce avea să devină în scurt timp primul rege al României. O descriere frumoasă o face Alexandru Vlahuță în “România Pitorească”, din care puteți citi un fragment AICI. Pentru cei mai curioși, puteți citi mai pe larg despre istoria orașului AICI.
Iată că am trecut în cel de-al 12-lea an al mileniului 3, un an care se anunță “gălăgios” pe plan mondial și fatidic pentru fanii apocalipsei maya. Însă nici peste 2011 nu a dominat seninătatea unei zi de vară toride, ci din contră, a fost un an al revoluțiilor de toate tipurile, de la “Primăvara Arabă”, Occupy Wallstreet și până la contestata depășire a vitezei luminii de către particulele de neutrini.
Așadar: am avut cel mai puternic tsunami în Japonia care a declanșat cea mai puternică amenințare nucleară de la Cernobîl până astăzi; am avut, pentru prima oară de la construcția ei, o Uniune Europeană îngenuncheată de criză și conflicte interne; l-am omorât și pe cel mai vânat terorist din lume; am ajuns la o nouă piatră de hotar, 7 miliarde; am urmărit (doar vreo ~3 milioane dintre noi) și nunta de la Casa Regală a Marii Britanii; am avut parte de atâtea atentate că nici nu am loc să le menționez; am avut și o explozie solară de clasă X, cea mai puternică din ultimii 4 ani; am avut parte și de un scandal sexual la nivel înalt, implicat fiind Dominique Strauss-Kahn, “capul” FMI; am avut o toxină E. coli răspândită din Germania (45 de morți, 2600 îmbolnăviți); am fost martori la încheierea programului spațial NASA, odată cu ultima misiune a navetei Atlantis; am avut și văzut cu toții protestele violente din Marea Britanie; am avut o schimbare radicală de atitudine în Arabia Saudită, unde femeile au primit drept de vot; am avut parte de greve puternice în Grecia, datorate situației economice fără precedent din această țară; am avut un cutremur de 7,2 grade pe scara Richter în Turcia (360 morți, 1300 răniți, peste 50 de țări oferind ajutor); am aflat de moartea fondatorului Apple, Steve Jobs; am avut proteste în Rusia împotriva alegerilor parlamentare; am avut și cea mai importantă schimbare a Tratatului UE de la înființarea acesteia.
Acestea toate se numără printre cele mai importante evenimente ale anului trecut, însă tabloul general îl dibuim și nu pare să indice o evoluție inteligentă a umanității. Vom vedea ce urmează, însă optimismul este redundant în fața stării de fapt a lumii.
Referințe și surse suplimentare de citit:
Wikipedia.org/2011;
Infoplease.com/ProfilulLumii2011;
Infoplease.com/Recenzie2011;
Infoplease.com/Evenimente2011.
Social