Timpul

Cu timpul, toate cele ce au fost vor trece. Momentul în care te regăseai poate doar acum puțină vreme se poate răsturna atât de repede și gata, a trecut. Totul e schimbat.

Nimic nu mai este la fel, mâncarea nu mai are același gust, muzica nu se mai aude la fel, răsăritul, apusul doar două fețe ale aceleași monede numită viață.

Un joc bizar de lumini și umbre este realitatea. De foarte multe ori ne regăsim pe partea umbroasă a drumului pe care mergem. Și oricât de mult am vrea să ne întoarcem, să alegem altă cale, nu prea pare posibil acest lucru. Timpul merge doar înainte.

La răscrucile timpului putem doar spera să fim vindecați de încercările trecutului și să ne întâlnim în altă lumină, deși complet diferită, deși atât de puțin probabilă.

Timpul curge în respect față de toate deciziile noastre umane, nu intervine, nu judecă, nu schimbă nimic, iar asta poate însemna singura lui cruzime. În el se amestecă toate culorile alegerilor noastre ca într-un malaxor.

Și ne convingem treptat pe noi înșine că nu trebuie să regretăm nimic din ceea ce am ales, pentru că de fapt, nimic nu mai poate fi schimbat. Dobândim astfel o liniște, o împăcare. Și poate e bine…

Iar timpul curge în continuare, impasibil la tot ce se întâmplă sub soare. Și cu cât trece, cu atât ne obișnuim tot mai mult cu noua stare a lucrurilor, ne regăsim din nou într-o zonă de confort, pe care cu greu o vom mai putea lăsa.

Cel mai naiv lucru este să credem că timpul va decide, când toată puterea lui stă în faptul că întotdeauna, noi, suntem singurii care decidem. Iar poate singurul moment în care ar trebui să regretăm este cel în care nu am regretat.

Imagine originală: https://www.deviantart.com/ponti55