Respiră, zâmbește

Zâmbește, respiră. Pentru tot răul primit de la alții. Respiră, dansează, pentru că în ciuda tuturor căderilor tu ești de necucerit.

Și în dansul tău ridică praful în aer și acoperă-ți trecutul furat. Ridică-te, ia-ți înapoi clipa pierdută și nu te mai uita în urma ta pentru că nimeni și nimic nu merită.

Dansează, învață. Nu lăsa deșertul să îți promită o oază, găsește-o tu. Lasă-i pe alții în visul lor și tu continuă-ți treaz povestea, pentru că mai devreme sau mai târziu toți își vor da seama cine ai fost. Dar clipa consumată nu se va mai naște din nou, cum nici picătura de ploaie căzută nu se mai poate îndrepta spre ceruri înapoi.

Învață, trăiește. Fii puternic și curajos înaintea celor care vor să îți răpească libertatea. Pentru că sunt prea puțini cei care au învățat ce înseamnă și prea mulți cei care nu și-o asumă.

Nu te mai întoarce niciodată în locul în care nu ai fost primit și nu mai deschide a doua oară ușa de pe care ai ieșit. Întoarce-te și continuă-ți drumul tău.

Trăiește, iubește. Descătușează-te de toate promisiunile și vorbele deșarte, pentru că sunt precum florile frumoase pe dinafară, dar otrăvitoare înăuntru.

Ai grijă de mintea și sufletul tău pentru că ele îți aparțin doar ție și nu lăsa niciun om să își facă din ele terenul lui de joacă.

Iubește, observă. Nu-ți deschide brațele pentru cele ce sunt efemere și nu te oferi prea mult acolo unde nu primești în schimb nepărtinitor. Pentru că totul în univers trebuie să aibă un echilibru, iar dărnicia ta nu trebuie dată pe nimic.

Observă, zâmbește. Și nu te pierde niciodată în hățișul dorințelor vremelnice. Căci oamenii, din propriile neajunsuri, tânjesc după fântâna uitării de sine, nu după izvorul vieții. Iar tu nici fântână să nu fi, nici izvor, ci un întreg ocean, ca cine încearcă să te bea fără nesaț, să nu poată să te sece.

Zâmbește, respiră și nimic din ce vei face de acum să nu fie fără un preț, fiindcă prețul pe care alții îl pun pe tine este mai mic decât costul propriei tale fericiri.

Respiră.

Zâmbește.