Straie noi

Nimeni nu este răspunzător pentru fericirea altora. Nimeni nu te salvează din propria nefericire.

În cele din urmă, fiecare își alege viața pe care o merită. Și fiecare din alegeri are un cost, pe care uneori îl înțelegem după multă vreme.

Oamenii însă aleg de multe ori din frică, deși își spun cu tot dinadinsul că nu este așa. Frica de ceva ce le depășește puterea de a face viitorul predictibil, iar asta este cea mai mare zonă de confort în realitate. Fiindcă viitorul pe care ni-l prezicem noi are de fapt rădăcinile în trecutul experiențelor noastre. Iar de trecut este cel mai greu să te desparți.

Adevărul este că relațiile dintre oameni se bazează în cea mai mare parte pe obișnuință, care la rândul ei naște un sentiment de proprietate. Simți că aparții de cineva sau simți că îți aparține cineva pentru că ai împărtășit atâtea experiențe cu persoana respectivă. E un bagaj consistent care va avea câștig de cauză, chiar în ciuda a orice eveniment perturbator.

Iar dovada cea mai clară este atunci când căutăm și avem parte pentru scurtă vreme chiar de un mecanism perturbator, care să ne scoată măcar timpuriu din zona de confort, din sentimentul de singurătate și neîmplinire. Însă ca orice mecanism evolutiv, odată ce intensitatea crește și probabilitatea reală de a părăsi zona de confort devine conștientă, fiindcă intervine adaptarea la ceea ce este nou, va fi părăsit.

Nu ne putem imagina o lume în care posibilitățile viitorului să nu fie schițate, o lume în care trebuie să fii revoluționar ca să poți beneficia de toate lucrurile care te așteaptă dincolo de linia orizontului.

Oamenii rareori se schimbă și atunci când o fac se datorează unei situații cu adevărat sfâșietoare. În restul cazurilor, dincolo de farmecul unor momente unice, unor visuri, unor ritualuri, mai devreme sau mai târziu toți se întorc pe același făgaș. Un fel de a rămâne în Matrix. Și viața își continuă mersul oricum.

Sentimentele sunt de multe ori niște mantre pe care ni le repetăm în speranța că vor prinde trup. În realitate, le dezvoltăm de multe ori doar pentru a astupa golurile din noi. Pentru că adevăratele sentimente sunt dezbrăcate de orice atașament, de orice așteptare, de orice beneficii materiale, de orice sistem și condiționări, fie interioare sau exterioare. Și abia atunci revoluția este posibilă, când în loc să umpli golul din tine, te dezgolești de fapt de tot ce era vechi și te îmbraci cu straie noi.

Imagine originală de: https://www.deviantart.com/juliedillon

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.