Încotro? Despre valoare şi viaţă

De multe ori, după ce ai epuizat toate întrebările, cum, când, de ce, pentru ce ş.a.m.d., rămâne loc întotdeauna pentru o întrebare persistentă şi acută în mintea ta: Încotro? Problema esenţială însă este că de cele mai multe ori nu ne punem această întrebare. Evităm cu nonşalanţă starea de quovadism, pentru că ea ne scoate din universul nostru mic şi confortabil.

Şi acest univers este confortabil tocmai prin paradoxala sa dezordine, de care ne bucurăm pe deplin. Noi vrem să ştim doar de viaţa noastră proprie, iar alegerile pe care suntem nevoiţi să le facem se petrec de fapt între esenţialmente două opţiuni: ignoranţă şi aroganţă.

Privim viaţa printr-un unghi destul de îngust, care nu socoteşte situaţia mai largă a lucrurilor şi ne vedem, aproape în toate momentele, ca individualităţi într-o luptă acerbă a devenirii. Este ca şi cum am vedea copacii, dar nu am realiza pădurea.

Încotro? Este o întrebare care nu are sens pentru individ, ci pentru persoană, adresându-se, practic, omenirii întregi. Suntem mulţumiţi atunci când facem un bine, nesocotind că în jurul nostru sunt poate 10 alţi oameni care fac rău. Ce valoare oferim noi unei singure acţiuni proprii, dacă rezultanta tuturor acţiunilor oamenilor este negativă sau nulă? Nu progresăm mintal, ba chiar mergem înapoi. Ce valoare au ajutoarele umanitare pentru populaţia din Africa, dacă în cealaltă parte a lumii, mor oameni într-un război stupid şi copilăresc? Ce valoare are democraţia, dacă undeva pe glob încă a supravieţuit unul dintre cele mai odioase regimuri dictatoriale? Ce valoare au mii de hectare de teren arabil, dacă noi îngurgităm numai porcării lipsite de nutrienţi? Ce valoare are viaţa noastră, dacă…

Vă invit să completaţi voi urmarea.