ACTA sau Înțelegerea Tăcută

Deja se vorbește de câteva zile în Media despre Acordul Comercial de Combatere a Contrafacerii (ACCC pe română sau ACTA pe engleză, irelevant). Dar să vedem pe scurt cum a început totul.

Discuțiile preliminare despre acest Acord s-au purtat începând cu anii 2006, 2007 între Japonia și S.U.A., la care s-au alăturat apoi Canada, Uniunea Europeană și Elveția. În iunie 2008 au început discuțiile „oficiale” privind ACTA, la care s-au mai alăturat Australia, Mexic, Maroc, Noua Zeelandă, Republica Coreea și Singapore. Informații despre acest Acord au început să iasă la suprafață în urma unor publicări ale site-ului Wikileaks în jurul anului 2008. În 2009, sub legea privind Libertatea Accesului la Informații din S.U.A., anumite companii au primit copii ale scheletului legii într-un acord de nedivulgare: Google, EBay, Intel, Dell, News Corporation, Sony Pictures, Time Warner și evident Verizon. În 2010 deja, mai multe grupări de specialiști din toate domeniile și de pe toate continentele afirmau despre posibilitatea mare a Acordului de a pune în pericol libertățile civice și digitale. Textul final al legii ACTA a fost terminat pe 15 noiembrie 2010 și publicat abia pe 15 aprilie 2011. Pe 26 ianuarie 2012, țărilor care deja semnaseră Acordul li s-au alăturat Uniunea Europeană și 22 de state membre printre care și România. (informații preluate de pe Wikipedia.org).

Am considerat necesară această introducere în temă pentru a putea contura mai bine cele ce urmează.

Așadar ACTA se vrea o lege care să lupte mai aspru împotriva contrafacerii, decât cum s-a făcut până în prezent , o lege care să apere mult mai bine dreptul la proprietate intelectuală decât a făcut-o orice fel de lege până în prezent. Nimic nu pare în neregulă privind din acest punct de vedere, însă la o primă citire a legii cu pricina putem să observăm destule neclarități, noțiuni vagi și stipulări cu un caracter periculos pentru dreptul la liberă exprimare și viață privată. Întreg corpul Acordului este construit într-o atare manieră, încât lasă loc multor interpretări și mai ales multor aplicări pe baza lui.

Nu am nimic împotriva oricărui act sau lege care să lupte cu pirateria, însă atunci când vorbim de „măsuri silențioase” în ceea ce privește prevenția comerțului cu produse contrafăcute, plecând de la banala suspiciune a unor persoane juridice în genere, totul se schimbă la 180 de grade, pentru că vorbim deja de încălcarea unor drepturi fundamentale ale omului. Astfel, nu pirateria însăși și stoparea acesteia este subiectul grijii mele, ci maniera în care, în mod legitim, ar putea fi pusă în aplicare, depășind aria de interes a luptei împotriva contrafacerii unor proprietăți intelectuale.

„Măsurile silențioase” vor fi acelea la care – în cazul în care ACTA va fi ratificată – sub simpla suspiciune a unui act de furt intelectual, vor avea dreptul, entitățile juridice sau persoanele fizice, în cooperare cu autoritățile statului, de a-ți invada fără înștiințare (inaudita altera parte, cum este menționat în corpul legii, Art. 12, Alineatul (2)) libertatea accesului la informații și legitima dispunere de libertăți civice. Mai exact și mai pe scurt, autoritățile, la reclamarea unei posibilități de furt intelectual, vor avea dreptul, reglementat de ACTA, de a-i cere furnizorului de internet să-ți pună sub urmărire computerul personal în scopul prevenției (!) comerțului cu proprietăți contrafăcute. Și mai mult decât atât, chiar și în lipsa unei cereri de prevenție, a unei reclamații din partea unui posesor de drept de autor, autoritățile unui stat vor fi legitimate să supravegheze activitățile digitale ale cetățenilor, în scopul prevenției copierii și comercializării de produse contrafăcute. Iar aceasta este numită în Acord, „măsură provizorie”! Elucubrant de simplu, dar foarte nociv!

Totuși, până la urmă ce înseamnă dreptul la viață privată? Înseamnă în opinia mea, la nivelul cel mai simplu să deții controlul vieții tale în multitudinea aspectelor ei și să deții dreptul de a acorda în mod liber și oricui posibilitatea de a dispune de acest control, pentru că Tu ai ales să faci asta. Mai greu însă în secolul în care trăim noi, pentru că, în multe cazuri, terțe părți pot să dețină „provizoriu” controlul asupra vieții tale. Și atunci ce importanță ar mai avea încă o lege care să împuternicească aceste părți să te „măsoare”? Una destul de mare, pentru că încă mai ai controlul asupra unor aspecte importante, care se regăsesc și în Declarația Drepturilor Omului, știți, declarația asupra căreia au convenit toate statele civilizate din lumea aceasta și care este una de bază pentru Uniunea Europeană, din care și România face parte din 2007. ACTA va face posibil ca tot ceea ce avem acum și considerăm de drept să pară un vis peste câțiva ani.

Trecând mai departe, ajungem la vasta lume a internetului. Gândiți-vă la YouTube, Wikipedia, Facebook și alte site-uri similare acestora. Mai mult de jumătate din videoclipurile pe YouTube ar putea să dispară, iar postarea unui clip ar putea să devină un motiv îndeajuns de bun pentru „măsuri silențioase” și „provizorii” de combatere a contrafacerii (ex: să spunem că sunt fanul unei trupe și vreau să fac un fan-video, o compilație din mai multe videoclipuri oficiale ale trupei cu o melodie preferată ca fundal audio – s-ar putea să nu mai pot să fac asta deoarece aș fi suspect că aș încălca drepturile de autor și imediat după postarea clipului, acesta ar fi șters, iar contul și computerul meu ar fi puse sub supraveghere fără înștiințarea mea). Mii de biți de informație de pe Wikipedia ar putea să fie șterse sub același pretext al încălcării unei proprietăți intelectuale, iar dreptul meu la informare și al tuturor ar fi grav încălcat. Pe Facebook, în mod sigur s-ar găsi destule postări pe Wall care să aibă atașate un link către un site suspectat că ar comercializa produse contrafăcute, iar persoana care a postat acest link ar putea să intre în supraveghere și să fie sancționată că a „încurajat” comercializarea de bunuri piratate.

În mod paradoxal există atâta libertate în aplicarea unor legi cu scopul vădit de a interzice libertățile fundamentale ale omului, iar noi, ca simplii cetățeni, devenim pe zi ce trece niște biete „benzi Ford”!

Acordul ACTA este o mizerie crasă! Este unul dintre cei mai importanți pași la începutul unei ere a supravegherii, așa cum o considera Jacques Attali în Scurtă istorie a viitorului și fără îndoială din partea mea, un pas care trebuie eminamente oprit. Informați-vă, scrieți despre asta dacă aveți bloguri sau pe rețelele sociale, trimiteți un mail parlamentarilor europeni care ne reprezintă și care fac parte din comisiile pentru ACTA (important!) și apoi informați-i și pe alții.

Rețineți că nu este vorba despre pirateria în sine, care desigur că trebuie tratată ca atare, ci despre încălcarea unor drepturi umane universale prin acțiuni care ies în afara sferei de interes în lupta contra pirateriei.

Adnotare:
În scopul informării corespunzătoare a cititorilor blogului Gânduri și Nuanțe, am ales să dispun pentru descărcare de întregul text al legii ACTA în română, în format .pdf, la care am atașat Acordul TRIPS, despre care se face referire în corpul legii. Găsiți documentul mai jos.

[download id=”3″]