Între trend și realitate, Revoluția ’12

Între trend și realitate, Revoluția ’12

#revolutie, #laprotest sau Revoluții și Proteste? În această săptămână am fost martori cu toții, într-un fel sau altul, la evenimentele cele mai arzătoare din ultimii 20 de ani din România, fie în București, Piața Universității, fie în alte orașe din țară.

Știți când și cum a luat avânt blogosfera internațională? Se întâmpla în anul 2001, în SUA, în timpul atacurilor WTC, atunci când cei puțini de atunci din State care aveau bloguri (comparativ cu prezentul), au început să relateze cu maximă seriozitate despre tot ceea ce se petrecea în New York, astfel încât, pentru majoritatea cetățenilor americani care se informa prin intermediul internetului (și nu punea botul la manipulările media), acei bloggeri au devenit o sursă mai bogată și mai credibilă a evenimentelor legate de atacuri.

La noi, subiectul protestelor din Piața Universității s-a transformat rapid într-o bășcălie distribuită pe twitter sub forma unor hashtag-uri cum ar fi #revolutie și #laprotest. Mi s-a dovedit în aceste 6 zile contrariul a ceea ce credeam până acum și anume, că blogosfera românească începe să fie din ce în ce mai puternică din perspectiva informațiilor la zi. Din acest punct de vedere și numai din acest punct de vedere, marea parte a blogosferei românești este jalnică! Pe cei mai mulți din bloggeri nu-i interesează decât cum să facă profit și nu spun că acest lucru este rău în esență, dar pentru mine este demn de dispreț că pe lângă profit, nu există niciun fel de interes pentru a oferi cititorilor informații reale și prețioase, analize de bună calitate și „neafiliate”, tratări cu seriozitate ale unor evenimente importante din societatea românească.

Mai mult decât atât, subiectul protestelor a început să se transforme repede într-un trend pentru mulți sau prilej de a inventa glume noi (ce-i drept, duceam lipsă de prospețime în acest domeniu).

Să vă povestesc o întâmplare (dacă nu vă interesează puteți trece peste povestire): duminică seara am vrut să merg la Universitate să încerc să fac niște poze la ceea ce se întâmpla atunci, apoi să mă întorc liniștit să-mi fac cumpărăturile de la Carrefour Unirii. Am zis că mai bine cobor din metrou la Piața Unirii și de acolo să pornesc ușor spre Piața Universității și se pare că am fost inspirat. Pornind ușor pe bulevardul Brătianu, pe partea stângă, am observat că traficul este blocat și că sunt foarte mulți oameni pe stradă și pe trotuare. Când am ajuns în dreptul străzii Gabroveni a început să mă usture nasul și ochii și mi-am dat seama că era de la gazul lacrimogen împrăștiat de jandarmi. Mulțimea din jur a început să se agite și am hotărât brusc să nu-mi mai urmez planul de a face poze, așa că am intrat prin Centrul Istoric și am ocolit pe Șelari până am ajuns din nou la metroul de la Unirii, de pe Splaiul Independenței. De acolo am pornit spre Carrefour unde, liniștit, am făcut cumpărăturile și m-am așezat la rând la casă. În acel moment toți care eram la case am văzut oameni alergând afară, pe aleea din dreptul magazinului. Cei de la magazin au blocat ușile, iar la microfoane au anunțat că magazinul se închide și că ieșirea se face pe la etajul întâi. De atunci a început „distracția”. Am urcat, am coborât, am ieșit din Parcare și m-am îndreptat precaut spre metroul din fața Magazinului Unirea. În momentul când am ajuns în colț, aproape de McDonalds, bulevardul mi s-a arătat în felul următor: un cordon de jandarmi aproape de intersecție, pe partea cealaltă huliganii care aruncau cu pietre. M-am gândit atunci că dacă nu reușesc să intru la metrou, nu mai reușesc deloc și am pornit în acea direcție. Atmosfera era atât de tensionată încât, dacă stau să mă gândesc acum, mi se ridică părul. Am ajuns în dreptul gurii de la metrou și exact în momentul în care am pășit pe scările rulante, s-a declanșat iadul – se arunca cu pietre în toate direcțiile și probabil jandarmii au mărșăluit în forță; am început cu toții care eram acolo să fugim pe scările rulante și să găsim cât mai repede blestemata de cartelă de acces. Unii dintre huligani au intrat și ei până la metrou înjurând din toți plămânii forțele de ordine. Am trecut de barieră, am coborât să aștept metroul (îmi doream să găsesc metroul la linie atunci) și m-am așezat pe scaune cu picioarele tremurându-mi din toate încheieturile.

Toată această întâmplare m-a convins de faptul că tot evenimentul protestelor este cât se poate de serios și cred că dacă glumea cineva în acel moment cu mine, îl plesneam, scurt! Ceva s-a schimbat în dinamica socială românească, în însăși structura acțiunilor sociale, încât, chiar dacă ciocnirile violente au fost un caz izolat (nu comentez dacă a fost sau nu programat), protestele de la Universitate, această Revoluție din 2012 este reală, palpabilă chiar .

Realitatea cruntă și tristă este că România e defectă! Motivul principal pentru care s-au coagulat foarte mulți oameni întru protestare (indiferent dacă la început a fost sau nu „plănuit”) este mizeria care domină în toate ramurile acestei națiuni. Degradarea unor elemente ale normalității și ale dezvoltării sociale, ba chiar dispariția unora dintre ele, au scos mulți oameni în stradă. Dacă o duceau bine, de ce ar mai fi ieșit? Iar această mizerie s-a adunat treptat din ’90 până acum, pentru că nu a existat bunăvoința și inteligența necesare pentru o adevărată reformă, pentru prosperitate, pentru civilizație.

Continui să cred că adevărata Revoluție, aceea care într-adevăr poate să schimbe lucrurile în bine este o Revoluție a minții, a cugetului. Oamenii acestei țări, noi toți, trebuie să ne debarasăm de mentalitatea mediocră, trebuie să ieșim din unghiul îngust din care privim lumea, trebuie să devenim inteligenți și curajoși, trebuie să devenim creatori ai propriilor destine, nu să așteptăm să ni le croiască alții, nu să distrugem ceea ce alții au creat bine. Cu toții trebuie să construim și să consolidăm o societate a valorilor, o societate bazată pe o educație corespunzătoare, cultură și inovație.

imagine de pe atitudini.wordpress.comDoar atunci când cele două se vor uni, Revoluția publică și Revoluția psihologică, doar atunci vom schimba definitiv starea națiunii. Doar cu prima nu se vor schimba, decât poate pentru scurt timp anumite lucruri. La bază, sensul cuvântului revoluție este „Ansamblul transformărilor calitative profunde care cuprind fie un sistem în întregime, fie unul sau mai multe subsisteme ale acestuia.” (conform DEX).

Instanță a marilor schimbări, asta înseamnă o Revoluție, iar marile schimbări nu se pot realiza doar fizic și în niciun caz prin violență, ci preponderent psihologic, inteligent.

Foto: atitudini.wordpress.com

 


2 thoughts on “Între trend și realitate, Revoluția ’12”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.