Batman nu este un erou

De când a apărut în 1939, creația lui Bob Kane și Bill Finger – Batman – nu a încetat să fascineze. Fanii seriei, dar și psihologi și chiar filozofi au rămas interesați de acest personaj unic și misterios, care se prezintă ca supereroul orașului imaginar Gotham. Însă Batman nu este un erou al Gotham-ului, este chiar Gotham-ul!

Un Batman profund psihologic

Personajul Batman este mai mult decât un supererou pentru profund viciatul și decadentul oraș Gotham. Acesta se identifică până în cele mai mici detalii cu fiecare dintre dimensiunile orașului, fiind alter egoul societății din Gotham, deci al mentalului colectiv, dar și al fiecărui cetățean din această societate. El adună în sine toate păcatele locuitorilor orașului, dar și toate dorințele lor inconștiente, caracterizate de o imitație desăvârșită. Este avatarul suprem al organicului Gotham.

Din frica însumată a cetățenilor se nasc cei mai înfricoșători criminali, ca Joker, Two-Face și The Riddler, iar din dorința lor colectivă de a stârpi răul se naște Batman. Frica întotdeauna este statică, paralizantă, expresia inerției sociale, fiind cea care produce întotdeauna rădăcinile răului prin tocmai încercarea de suprimare a ei. Este ca atunci când vrei să învingi timiditatea prin controlul forțat al fricii de comunicare, născând temeritatea sau tupeul, ca opus al acesteia. Marii criminali sunt și cei mai mari fricoși în sine. Dorința pe de altă parte este începutul acțiunii, este intenția ei și poate fi caracterizată de un enorm impuls, care de cele mai multe ori se anulează, dacă nu este stimulat de o forță externă. Astfel, cele două tabere reprezintă descărcarea trăirilor refulate ale fiecărui locuitor din Gotham, catharsisul chintesențial care face posibilă orice poveste a luptei între Bine și Rău.

Batman este forța care vine să echilibreze tumultul organismului urban. Pentru a reuși în lupta sa, el este nevoit să ia chipul răului și să acționeze dincolo de legile obișnuite după care sunt guvernați oamenii de rând, de aceea în numeroase ocazii, el apare ca un bandit (en: villain) pentru poliția locală și pentru cetățeni deopotrivă. Găsim acest model la vechile catedrale, unde grifonii, animale mitologice înfricoșătoare cu chip demonic, aveau tocmai rolul de a alunga demonii departe de lăcașul sfânt. Batman îmbracă hainele întunericului dar nu se lasă învins de acesta, ci din contră, îl excede cu ajutorului unui agent moralizator, corespondent al superegoului, care reține rolul tatălui, atât de important în istoria intimă a personajului nostru.

Victima perfectă

Cavalerul Negru declanșează un fenomen la nivel de mulțime, pe care Rene Girard l-a numit în cartea sa – Prăbușirea Satanei – the scapegoat mechanism sau mecanismul victimar. Batman are rolul de salvator, el încearcă să se elibereze pe sine de trecut și astfel să salveze și orașul al cărui avatar este. Trecutul nu este doar al lui, ci al fiecărui locuitor, printre care și el, în persoana reală a lui Bruce Wayne. Dar în același timp este și țapul ispășitor, după cum vedem cel mai bine în cele trei filme avându-l pe Christian Bale în rolul principal – Batman Begins, The Dark Knight și The Dark Knight Rises – culminând chiar cu un dialog direct care explică acest lucru:

Batman: „You either die a hero, or you live long enough to see yourself become the villain. I can do those things, because I’m not a hero, not like Dent. I killed those people, that’s what I can be. [Ori mori ca un erou, ori trăiești îndeajuns de mult pentru a te vedea devenind banditul. Eu pot să fac lucrurile acelea, pentru că nu sunt un erou, nu cum e Dent. Eu i-am ucis pe oamenii ăia, asta pot să fiu.]
Commissioner James Gordon: No, you can’t! You’re not! [Nu, nu poți! Nu ești!]
Batman: I’m whatever Gotham needs me to be. [Sunt orice are nevoie Gotham să fiu.]
Gordon’s Son: Batman? Batman! Why is he running, Dad? [De ce fuge, tată?]
Commissioner James Gordon: Because we have to chase him. [Pentru că trebuie să-l fugărim.]
Gordon’s Son: He didn’t do anything wrong. [Nu a făcut nimic greșit.]
Commissioner James Gordon: Because he’s the hero Gotham deserves, but not the one it needs right now. So, we’ll hunt him, because he can take it. Because he’s not our hero. He’s a silent guardian. A watchful protector. A Dark Knight. [Pentru că este eroul pe care Gotham îl merită, dar nu cel de care are nevoie acum. Deci, îl vom hăitui, pentru că poate să suporte. Pentru că nu este eroul nostru. E un gardian discret. Un protector vigilent. Un cavaler negru.]

Este țap ispășitor pentru toate păcatele locuitorilor Gotham-ului, vocea lucidă care face alegerile potrivite în locul cetățenilor, absolvindu-i totodată. De fapt, aici apare prima oară un potențial erou real în persoana lui Harvey Dent, care se dovedește mai apoi o speranță falsă, deoarece va deveni faimosul criminal Two-Face, însă fără doar și poate, confirmă faptul că Batman este mai mult decât un erou pentru orașul Gotham, este chiar identitatea acestui oraș. Și în mod curios, cetățenii din Gotham se tem de el, în aceeași măsură în care îl așteaptă să le vină în ajutor, fără a da nimic în schimb. Iar apelul lui Batman, lupta lui este una pentru schimbare, aceea de a-i determina pe oameni să devină proprii lor eroi, fiindcă în realitate, eroul nu există, nu în felul acesta și nu singular.

O legătură ciudată

Există o legendă în folclorul englezesc a unui așa-numit Spring-heeled Jack, un personaj din epoca victoriană, cunoscut pentru săriturile sale uimitoare. Prima apariție se pare că ar fi fost prin 1837, iar oamenii îl descriau ca fiind înfricoșătoar, cu o fizionomie diabolică și ghiare. Se pare că purta o mantie neagră, cască și îmbrăcăminte foarte strânsă, fiind considerat teroarea Londrei. Desigur, o legătură cu personajul Batman este destul de improbabilă. Însă motivul pentru care aduc această legendă în discuție este altul.

În anii 1830, Anglia era în plină revoluție industrială. Diviziunea în sânul societății era din ce în ce mai mare, mai ales după Legea Reformei din 1832, care dincolo de beneficiile pentru  politică, nu a reușit să aducă nimic bun pentru clasa muncitoare. Astfel, majoritatea locuitorilor din Anglia erau săraci, fapt care a devenit o preocupare serioasă chiar și pentru cele mai inteligente minți din afara politicii. În astfel de momente, de mari provocări pentru o societate, mentalul colectiv găsește o supapă de defulare, chiar și dacă este vorba de o legendă, cum este cea a lui Spring-heeled Jack. Mecanismul victimar se declanșează, iar după ce țapul ispășitor a fost învederat, acesta poate fi făcut vinovat de orice problemă care tulbură dimensiunea socială în acel moment, salvând de fapt întreaga comunitate.

Întorcându-mă la personajul Batman, pot să spun că este unic. Niciun alt supererou de comics nu este ca el. Toți ceilalți sunt ori veniți de pe alte planete, cum este Superman, ori suferă mutații la nivel genetic care le conferă anumite puteri. Batman este un om putred de bogat, în persoana lui Bruce Wayne, care se folosește de bani pentru a dobândi tehnologia necesară de a construi „omul liliac”. Însă Batman nu este un erou, fiindcă nu este exterior contextului care îl determină. El este rațiunea moralizatoare dar crudă a oamenilor, care vine să se lupte cu instinctul primar malefic al acestora. De fapt, în toate seriile Batman iese la suprafață conflictul disonant din fiecare dintre noi, între primitivitatea dibace a răului și inteligența întregită (rațiune și sensibilitate) a binelui. Mai presus de toate, Batman ne spune că eroii putem să fim fiecare dintre noi, iar așteptarea unei singure persoane în calitatea de erou, care să le rezolve pe toate, este cât se poate de nocivă.

Intenția acestui articol nu este de a prezenta o recenzie asupra vreunui film Batman, ci trebuie privit ca o recenzie doar asupra personajului în sine. Articolul este inclus în miniseria dedicată conceptului de „erou”, al cărei prim articol este Eroul nu există.