Liga spiritualiștilor
De ceva vreme (vreo câțiva ani buni chiar) am observat o tendință ascensională a multor persoane către ceea ce eu numesc micro-spiritualism. Indiferent de religia în care au fost botezați, aceste persoane integrează în sistemul lor de gândire accente spiritualiste diverse, de la doctrine sau terapii „energetice”, ca reiki, yoga, sacroterapie, ș.a., până la credințe care pot presupune existența universurilor paralele, a câmpurilor energetice universale, a unei memorii cosmice, a unor ghizi spirituali, ș.a.m.d. Peste toate acestea se adaugă un fel de „fior al căutării” unor mistere antice, transmise sau nu de alte civilizații din univers, la care nu au acces toți și care presupun în general metode și cunoștințe ce ne-ar permite nouă, oamenilor, să evoluăm la o treaptă superioară existențială. Și pentru toate acestea au fost create și continuă să fie create diferite organizații, asociații și societăți așa-numit inițiatice. Eu nu încerc să fac o enumerare a acestor credințe sau doctrine, nici să par ironic, ci doar să descriu subiectiv o stare de fapt pe care eu o consider nocivă până la un anumit punct, subliniind esențialul sau fundamentul pe care cred eu că se bazează majoritatea acestor curente spiritualiste și mă refer exclusiv la România.
Există un amalgam de idei, concepte, dogme pe care unii indivizi le acceptă ca atare, ajungând să creadă de toate dar defapt nimic, sau, cum spunea un fost profesor de-al meu, atunci când îmbrățișezi prea larg, nu poți să strângi prea tare. Toată această apetență către ezoterism și spiritualitate cred că vorbește mai degrabă despre o stare lăuntrică a multor indivizi, de a căuta speranța unei vieți mai bune sau măcar a unei liniști psihologice, atunci când ceea ce au deja, nu îi mai satisface. În opinia mea este vorba mai degrabă de un refugiu decât de o revelație, fără să afirm că doar ceea ce se vede este real și nimic altceva nu există în spatele lucrurilor (sau în eng., what you see is what you get). Fizica de astăzi, mai ales fizica cuantică scoate la lumină lucruri la care nici nu ne-am fi gândit vreodată sau ipoteze care pot friza uneori paranormalul, la fel arheologia și noile descoperiri legate de civilizațiile vechi, dar și informații parvenite de la anumiți autori care sunt demne de a fi luate în considerare, pentru un tablou netrunchiat al realității și istoriei. Cred că există energii subtile și că au un anumit rol pentru oameni, cred că poate exista o conștiință colectivă și o capacitate de dezvoltare a omului pe trepte superioare ale existenței, dincolo de conflict și ignoranță, cred că există un Dumnezeu, dar poate nu așa cum îl portretizează religiile instituționalizate sau orice fel de organizație mistico-religioasă, cred că pot exista alte civilizații în afară de cea pământeană, pentru că ar fi absurd să fiu atât de arogant încât să presupun că suntem absolut singuri în acest univers infinit, cred că omenirea, în vechime era la fel de inteligentă ca cea de astăzi și poate că multe descoperiri importante sau teorii s-au pierdut în timp sau au fost ignorate, însă toate acestea nu mă vor determina să mă alătur unei societăți care pretinde că îmi va descoperi adevărul. Informația, așa cum înclin să cred eu, trebuie să fie liberă și să ajute la evoluția noastră, ca specie.
Nu condamn tendința omului de apropiere față de semenii lui, care este firească și necesară, însă mă mâhnește și mă surprinde totodată nevoia multor oameni de afiliere la organizații care spun că au descoperit adevărul sau că dețin mai multe cunoștințe menite să-l dezvolte pe om și să-l inițieze în acestea, că pot schimba lumea în bine și așa mai departe. Eu cred că nu este nevoie de așa ceva, iar lumea se poate schimba plecând de la fiecare individ în parte. Nu nevoia fiecăruia de a-și schimba credința, religia sau sistemul de gândire pentru ceva mai bun, care oferă mai multe speranțe, ci cutezanța noastră de a schimba lucrurile în bine, faptic, pornind din interior către exterior este ceea ce contează. În opinia mea, continua chestionare a sinelui și a realității este singura metodă de a descifra tainele omului dar și ale lumii.
Omul este Absolutul căruia trebuie sî îi dezlegăm tainele. Nimeni nu are cheia; acea clavis abs conditorum. Nimeni. Nimeni nu e depozitarul adevărului absolut.
Suntem fiinţe psihice, da. Fiinţa interioară însă nu am reuşit a ne-o cunoaşte; omul lăuntric.
Nimeni nu are cheia adevărului absolut, dar fiecare dintre noi are cheia propriei conștiințe sau a acelei cunoașteri de sine. Nu trebuie decât să deschidem și să ne privim, iar din momentul acela totul se va schimba.
Ca de fiecare dată, comentariul tău e bine-venit Camelia și îmbucurător. Mersi.
Da, Dragoş, fiecare îşi caută adevărul de el. Aflarea lui.
Foarte interesant subiectul. La rându-mi am remarcat aceste tendinţe şi discutam cu ceva amici despre moartea religiei, mai bine spus a creştinismului, as we know it. Aş putea afirma că suntem contemporani cu o schimbare de paradigmă, schimbare de puţine ori făcută conştient,ceea ce dă naştere la un tip de parvenism – cel spiritual.
Da, ai dreptate în ceea ce privește schimbarea de paradigmă. Nu știu dacă tinde spre parvenitism, dar în mod sigur se diluează fundațiile solide ale religiei instituționalizate; spre ce va duce asta nu știu sigur, dar am impresia că vom putea să bănuim în câțiva ani…
P.S: uite ce comentariu am primit la articolul acesta; nu l-am publicat dar l-am postat pe facebok să-și dea lumea cu părerea. Este un exemplu perfect tocmai a ceea ce încercam să ilustrez în articol ;) AICI: http://corkboard.me/view/ab01e897e7ee8749581cbdd9dc1aa8a5c1189ae6
Interesant…Nietzsche a ratat o etapă importantă în evoluţia spirituală a omului; el promova Übermensch – ul fără să conştientizeze condiţia de semiom :)). A! dar el era deja printre cei drepţi în 1986:)
parvenitism*