Analiza unui desen animat (I)

În copilărie mă uitam foarte mult la desene animate. Pasiunea pentru a viziona desene animate a ținut până aproape de jumătatea liceului, din două motive simple: mă relaxa foarte mult și îmi oferea posibilitatea să visez. Dintre toate desenele din vremea aceea sunt câteva care mi-au rămas foarte bine întipărite în minte, iar în articolul de față și în altele care vor urma lui, voi descrie așa cum înțeleg acum unele dintre aceste animații.

Povestea „ursului care nu a fost” („The bear that wasn’t„) a apărut prima oară într-o carte, în 1946, iar desenul animat în 1967 pentru compania Metro-Goldwyn-Mayer (detalii mai multe pe wikipedia). Pe cât de comic este, pe atât de serios în privința unor aspecte sociale destul de comune și astăzi, nu numai atunci. Este vorba de un urs care, într-o zi de marți, observând semnele toamnei, realizează că este timpul să se adăpostească într-o peșteră și să hiberneze pe timpul iernii care avea să urmeze în scurt timp. Zis și făcut, numai că, în timp ce el hiberna, într-o zi de miercuri tot peisajul exterior este acaparat de „monștrii industrializării” și deasupra peșterii unde acest urs își făcea somnul de iarnă, se înalță o fabrică. Faptul că în desen sunt menționate zilele de marți și de miercuri, în care totul se schimbă brusc, sugerează viteza dezvoltării industriale a secolului trecut și cum aceasta a afectat mediul natural al multor specii de animale, prin defrișare și poluare. Mai departe în desen, ursul se trezește și se descoperă constrâns într-o situație ambiguă, demnă de un umor aparte. Ieșind din peștera lui, ursul intră direct în curtea fabricii unde toți muncitorii se aflau în pauză, la cafea și fumat (este foarte amuzant că până spre sfârșitul desenului ursul rămâne cu o țigară și cu o cană de cafea în mână). În momentul când se anunță sfârșitul pauzei, toți muncitorii dispar grăbiți, iar ursul, derutat fiind și imobilizat de situația în sine, ajunge să fie somat de unul dintre șefi să termine cu pauza și să se întoarcă la muncă. Din acest moment începe toată aventura personajului principal. Ursul încearcă să-i convingă pe oameni că el este un urs și că nu are ce căuta în acea fabrică, în schimb, toți îl confruntau și îi răspundeau de fiecare dată că „este un om caraghios, care are nevoie să se bărbierească și care poartă o haină de blană„. Situația escaladează și ursul este plimbat din etaj în etaj, de la un șef la altul mai important, până la președintele fabricii însuși. Toți îi răspundeau la fel. În cele din urmă, ursul cedează și este pus la muncă. Toată conjunctura este tragicomică și trimite în primul rând la incapacitatea de a rezista la presiunea socială. Mai mult, faptul că nimeni nu vede că ursul este chiar urs, trimite la fenomenul etichetării, la ignoranță și gândire stereotipică. Niciunul dintre cei care îi dau ursului verdictul în acest desen animat, nu vrea să ia în considerare afirmația acestuia, chiar dacă presupun că este falsă. Oamenii în general nu acceptă o explicație total opusă a ceea ce ei au sedimentat deja a fi adevăr. Spre sfârșitul desenului, ursul care se credea om, încearcă să intre în peșteră din nou, să hiberneze, dar îi este frică și se retrage. Imaginea oferită este a unei umbre la intrarea peșterii care se retrage. Este una dintre cele mai importante ale desenului cred eu. Frica este simbolizată sub forma unei umbre și de asemenea puterea autoiluzionării pe care omul o deține și care asemenea unei umbre alungite pe asflat, pare întotdeauna mai mare decât ceea ce este real, adică omul în sine. Într-un sfârșit însă, ursul, realizând parcă într-un moment de epifanie ridicolul situației în care se afla, aruncă țigara, aruncă din mână cafeaua și se îndreaptă cu serenitate către hibernare, în peșteră. Este vorba aici de revenire, de întoarcerea la esență, la ceea ce ne face pe noi ființe umane până la urmă, iar acest lucru nu se schimbă niciodată. Esența umană nu se schimbă, doar ceea ce este la suprafață și iluzia personalității este observată tocmai într-un moment critic, la fel ca cel în care se află ursul din desenul animat: înghețat de frig, în zăpadă. Vizionare plăcută!