Sfinte kitch-uri

Deunăzi, cât încă era cald și frumos, am făcut o mică ieșire din oraș, direcția Mânăstirii Cernica. Mulți oameni, ce pot spune… Vin cu mașinile să se închine cred, sau pur și simplu să se plimbe prin curtea mânăstirii, așa cum am făcut și eu împreună cu niște prieteni. Am coborât pe drumul ce duce la biserică și când să intru pe poartă, ochii mi-au fost invadați de „tarabe sfinte”, mai precis niște mese pline cu iconițe, brățări de tot felul, cercei, brelocuri de agățat la oglinda de la mașină, ba chiar cu sfânt mir, etc… prindeți imaginea. Nu vreau să par ironic, nu vreau să îmi bat joc de bieții oameni care vin acolo și cumpără sau pun o lumânare în căutarea dumnezeirii sau mai degrabă a consolării, ci vreau să par realist, chiar dacă asta înseamnă să fiu crud. Una din persoanele care veniseră cu mine mi-a zis scurt: „mi se pare un spectacol”!  Subscriu în totalitate la această afirmație. Sfintele kitchuri și-au dobândit în timp întâietate, însemnând mai mult decât credința și ceea ce predică biserica. Nu vreau să se înțeleagă greșit, nu sunt un mare credincios! M-am născut creștin ortodox, asta nu înseamnă că trebuie să slăvesc bisericile. Dar totul e un specatcol atât de ieftin și chiar vulgar. Cred că au existat și poate mai există persoane sfinte, care dobândesc o cunoaștere înaltă a lumii și a universului însuși, dar în obiecte cum dumnezeului să cred??? Cum să cumpăr o brățară cu o cruce și să o port la mână? Cum să cumpere o femeie niște cercei cu o cruce și să îi poarte la urechi? Cum să pun cruci la oglindă, sau fiole cu mir? Ce naibii, am înnebunit eu sau lumea asta e tot mai întunecată, tot mai adormită și condiționată de porcării învelite în sfințenie? Mi se pare ca și cum unii călugări sau preoți au dat palma cu dracu să aducă oamenii în biserici! Noi așteptăm să vină schimbarea din ceruri, când în noi stă toată puterea de a schimba lumea. Și cu siguranță niște sfinte kitschuri așezate la mână, sau gât, sau urechi, sau oglinda de la mașină nu vor ajuta. Iar dacă o să găsești vreodată o cruce într-un cartof să știi că aia e stricăciune, nu sfințenie!