Suntem egosincronici!

Suntem egoiști în mod profund, fiecare dintre noi. De asta mi-am dat seama de mult! Suntem egoiști chiar și atunci când încercăm să fim altruiști și, de exemplu, să-i ajutăm pe ceilalți, pentru că de cele mai mult ori nu o facem decât pentru stima de sine. Poate pare nepotrivit pentru majoritate să scriu despre acest fapt acum, când mai sunt doar câteva zile până la Crăciun, acum, când mulți se grăbesc să arate cât de mult îi pot ajuta pe cei nevoiași, acum când se desfășoară campanii pe principiul „să fim mai buni„, de către diverse corporații sau trusturi media. Îmi pare rău că spun asta, îmi pare și mai rău că așa stau de fapt lucrurile, dar fondul tot egoist rămâne! Însă, ceea ce pare paradoxal în toată această perioadă, care poate servi drept etalon pentru o mulțime de alte situații similare este că suntem egoiști împreună, la nivel social.

Am urmărit deunăzi o emisiune pe Animal Planet, în care se vorbea despre acele grupuri de pești care înoată sincron și rămân sincronizați chiar și atunci când intervine un prădător. Și se spunea că ei rămân sincronizați, nu fiindcă îi pasă fiecăruia de celălalt, ci tocmai, din egoism, fiecare din pești încercând să-și salveze propria viață, dar în același timp respectând cu strictețe anumite reguli care le permite să rămână adunați, împreună și să revină la forma inițială, odată ce amenințarea dispare. E un exemplu curios, dar așa stau lucrurile și în societatea noastră. Nu putem fi altruiști decât în egocentrism, la fel cum nu putem fi obiectivi decât în subiectivism, iar criteriul cel mai important care definește aceste stări este mulțimea, aparentă sau tangibilă.

Ca oameni, dăm dovadă de un remarcabil egosincronism aș putea spune, iar această dinamică societală se observă mai ales în epoca de astăzi a consumerismului. Iluzoriu, ne mișcăm haotic prin fibrele societății, fiecare cu treaba sa, însă într-o perspectivă mai largă ne sincronizăm cu toții într-un scop comun. Acest fenomen se poate observa cel mai bine atunci când intervine un puternic factor extern perturbant. În cazurile clasice, acesta ia forma unui război sau conflict major, însă în mod atipic,  poate fi orice factor care afectează un număr mare de oameni și care, astfel, reacționează într-un fel sau altul.

Suntem egosincronici sau ne sincronizăm ego-urile atunci când avem interese mutuale și la nivelul subconștientului realizăm că nu putem să le îndeplinim de unii singuri. Avem nevoie de grup, fiindcă unde sunt mulți puterea crește, iar obiectivul este mai lesne de înfăptuit. În lumina acestei afirmații, altruismul nu poate fi definit decât ca un egoism generalizat, sau mai popular spus, o mână o spală pe alta și câștigăm cu toții.

În lipsa egocentrismului și egosincronismului (deci dimensiunile individuală și de grup)  acțiunile noastre ar fi dictate de alte legi ce ar depăși umanul așa cum îl știm astăzi, sau cum îl numește Jaques Attali, transumanul, atunci când vorbește de un probabil viitor al umanității.

Este bine de reținut că noi, oamenii suntem preponderent egosincronici, fiindcă trăim în coeziune unii cu ceilalți, iar prin comunicare, facem schimb de informații, dar și de atitudini și emoții. Ne influențăm și ne modelăm reciproc în cele mai mărunte lucruri, chiar și atunci când nu ne cunoaștem prea bine între noi. În solitudine, nu suntem nici egoiști, nici altruiști, nici obiectivi, nici subiectivi, ci doar noi și de acolo plecând, trebuie să înțelegem lumea în multitudinea dimensiunilor ei, nefalsificată.

3 comments on “Suntem egosincronici!

  1. perfect adevarat. felicitari pt aceasta sinteza.ne-ai dat de gindit( eu ma gindesc de ceva vreme la acest aspect, dar nu il pot „concetra” atit de bine).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.