„Civilizația personală” și semnele ei

Omul Vitruvian - de Leonardo DaVinci

Ce este civilizația? Poate v-ați gândit la întrebarea aceasta, poate aveți impresia că știți ce presupune, însă înclin să cred că lucrurile nu sunt atât de simple. În acest articol am să vorbesc pe scurt despre cum judecăm civilizația, unde o găsim și după ce criterii o căutăm mai întâi de toate și mai ales la nivel personal.

Civilizația, în primul rând este strâns legată de cultură – indiferent că vorbim de perspectiva franceză (cultura este sub-clasată civilizației), perspectiva germană (civilizația este sub-clasată culturii) sau cea anglo-saxonă (cultură=civilizație) – având o structură complexă, ceea ce o face caracteristică societăților dezvoltate, bazate pe o bună diviziune a muncii și organizare statală. Apoi, civilizația este acel rezultat la care am ajuns după ce am judecat o țară sau alta în funcție de gradul lor de dezvoltare economică, politică și socială, dar și în funcție de cetățenii acestei țări. Există așadar indicatori macro, dar și indicatori micro (comunitățile și mai precis indivizii care fac parte din acestea) după care stabilim gradul de civilizație. Pe mine mă interesează mai mult dimensiunea micro a ecuației aici expuse, lăsând cealaltă parte pentru cei care sunt mult mai avizați decât mine în a reliefa importanța factorilor politico-economici pentru civilizație.

Omul Vitruvian - de Leonardo DaVinciAșadar, coborând în profunzimea persoanei, în spațiul mic dintre comportament și conștiință, îmi pun și vă pun o întrebare justificată în opinia mea: care sunt indicatorii individuali de civilizație? Sau mai simplu spus, după ce anume judecați un om a fi sau nu civilizat și ce înseamnă aceasta? Unul din criteriile pe care eu le iau în considerare este nivelul de educație (formală sau non-formală) al persoanei, dar nu neapărat cantitatea de informații pe care o deține acea persoană, ci mai degrabă capacitatea de a crea legături între diferitele tipuri de informații, calitatea de a complini pentru a obține o formă naturală, ordonată a concepțiilor sale, sau de a deduce pe baza unor informații diverse.

Un alt criteriu pe care eu îl consider aparținând unei persoane civilizate, îl reprezintă acuta sensibilitate socială, adică acea atenție la detalii, capacitatea de a sustrage elemente care de cele mai multe ori nu sunt observabile și de a forma cu acestea, în mod permanent, o schiță a mediului în care persoana se află, pentru a acționa în conformitate. E un fel de a spune „manifestarea potrivită în locul și timpul potrivit” (nu te apuci să strigi și să fluieri a exuberanță la un concert de muzică simfonică, ci mai degrabă la un meci de fotbal, ca un mic exemplu).

Apoi, printre atributele unui om civilizat, așa cum văd eu lucrurile se numără și modestia, însă nu umilința. Pentru mine, modestia este apanajul oamenilor inteligenți, pe când aroganța aparține doar celor cel mult deștepți (există o mare diferență între a fi deștept și a fi inteligent, în opinia mea!).

Alt criteriu important pentru mine îl constituie comportamentul. Comportamentul unei persoane civilizate va fi întotdeauna cel al bunului simț comun, iar în lipsa a orice altceva, măcar „nivelul de bază al cunoașterii practice și judecății de care toți avem nevoie pentru a trăi rezonabil și în siguranță” să existe.

După toate acestea, cred că este foarte important să existe și un înalt grad de conștientizare a responsabilității sociale. Nu cred că este îndeajuns să fi un om civilizat dacă nu aduci tu însuți civilizație în jurul tău, sau cel mult să oferi premise civilizatorii, ceea ce mă duce în mod evident la ultimul criteriu din ecuația descrisă de mine – puterea de a crea civilizația. Cred că există mulți oameni civilizați în lumea noastră, însă pe foarte mulți dintre ei, ignoranța îi face incompleți și inapți în a schimba starea de fapt a unor lucruri.

Astfel, un om civilizat este prin excelență un om inteligent, modest, cu un simț comun dezvoltat, cu un nivel al educației mereu activ, cu o sensibilitate socială profundă, cu un comportament adecvat și nu în ultimul rând un erudit. Poate că uitându-ne după aceste criterii și preponderența lor, vom găsi civilizația. Însă mai mult decât atât, civilizația se ascunde în inima și mintea fiecărui om de pretutindeni și de acolo trebuie să o scoatem la lumină, de acolo trebuie să începem schimbarea. Putința există, ne mai trebuie doar să alegem.

2 comments on “„Civilizația personală” și semnele ei

  1. „Alt criteriu important pentru mine îl constituie comportamentul”…Mi se pare că suntem atât de îndepărtaţi de civilizaţie, Dragoş…uneori îmi pare că am fi într-un turn babel în care fiecare nu doar că îşi vorbeşte propria-i limbă, dar că o face şi împleticindu-se în ea. Începem să trăim într-o lume mimetică; suntem într-o recesiune morală în care ne adâncim. Totul e legat, Dragoş, şi nu ştiu înspre ce ne îndreptăm; forţa mulţumii o dă incultura, se pare.
    Mă gândesc la anumiţi locuitori ai cetăţenii care îi considerau pe alţii barbari. Îmi pare că noi suntem acei barbari ce ne locuim cetatea din dinăuntru…nefiind cei de dinafară. Şi grav este că nu avem conştiinţă.

    1. Ai spus atât de bine Camelia încât nu mai simt nevoia să adaug ceva. De-a lungul timpului omenirea s-a schimbat de atâtea ori, tehnologic, geografic, economic, însă psihologic aproape de loc, din păcate…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.