Descoperind Viena (prima zi, a doua seară)

A doua zi m-am trezit cu mare apetit pentru vizitat. În scurt timp eram deja în fața unei opere de artă și anume Hundertwasserhaus (Casa Hundertwasser). Este practic un bloc de locuințe (dacă vă apare în minte imaginea blocurilor românești, „șterge-ți-o” rapid, am zis operă de artă!), însoțit de un magazin de suveniruri pe două etaje. Cea mai fascinantă caracteristică este abundența de linii și suprafețe curbe în lipsa celor drepte (decât acolo unde este necesar din punct de vedere funcțional), apoi multitudinea de culori și texturi, iar într-un final copacii de deasupra. Artistul austriac, conform Wikipedia, „a dezvoltat un adevărat Stil Hundertwasser prin picturi, afişe, multiplicate în articole de masă sub formă de baticuri, umbrele şi alte obiecte de uz comun, care i-au adus un renume internaţional. Hundertwasser a proiectat şi a contribuit la execuţia multor clădiri, dintre care foarte cunoscute sunt Hundertwasserhaus („Casa Hundertwasser”) în Viena, Hundertwasser-Bahnhof („Gara Hundertwasser”) în Uelzen, Hundertwasserhaus („Casa Hundertwasser”) în Wittenberg.” (mai multe detalii găsiți pe wikipedia). Dacă mă gândesc mai bine, cred că mi-ar place un întreg oraș în stilul acesta; ar fi ceva, nu? ;)

Mai departe am purces către o piață destul de cunoscută în Viena și anume Naschmarkt, secționată pe două paliere: unul unde poți găsi orice vechituri și antichități, de la haine la bijuterii și cel de-al doilea, care este un adevărat paradis al produselor alimentare – măsline, brânzeturi și vinuri de toate soiurile, produse de fast-food, buticuri, florării. (un amănunt: în partea de vechituri cred că erau și țigani din România și Ungaria :D). Ceea ce m-a impresionat a fost ordinea și grija de care dau dovadă vienezii atunci când vine vorba de produsele pe care trebuie să ți le vândă ție, un potențial client și de asemenea comportamentul prietenos și mulțumirea pentru că ai făcut o achiziție, indiferent de problemele cu care s-ar confrunta vânzătorul în viața personală. Această „dihotomie pozitivă”, mă gândesc că nu ar strica din când în când și pentru vânzătorii noștrii români.

Destul de obosit după câteva ore bune de mers, am considerat că o cafea e bine meritată și am poposit în apropiere de Karlsplatz, la Kunsthalencafe, în ambianța unor melodii chillout și jazz.

Pe seară, când am ieșit în oraș, în centru, am aruncat un ochi în Floridita, un local în care se dansează numai pe ritmuri latino (și în ce fel!), iar apoi mi-am satisfăcut setea de un cocktail în New York New York. Da, într-adevăr un local în care se populariza muzica și cultura americană din deceniile trecute, unde pe ziduri tronau tablouri cu Frank Sinatra, Marilyn Monroe și Louis Armstrong. Frumos…

Va urma…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*