Yin Yang, cusut cu alb şi roşu…

E 1 martie. Aproape că nu crezi. Te gândeşti că timpul poate chiar trece mai repede, numetaforic, ci realmente. Poate ziua chiar are 16 ore în loc de 24. Oricum ar fi, textura rămâne aceeaşi! La fel şi simbolul mărţişorului. Obsesiva dualitate roşie-albă rămâne, în fond, aceeaşi de sute de ani la noi. Defapt, am citit deunăzi, la început, negrul înlocuia roşul (o legătură cu Baba Dochia, nu am reţinut). Interesant, mi-am zis! Un fel de Yin Yang românesc, numai că la noi îi zice Mărţişor. Dar cum s-a metamorfozat această dualitate? Poate are de-a-face cu neaoşul „haz de necaz” sau „dracu nu e aşa negru precum pare”. I

nteresant, mi-am zis din nou! La fel cum omul sfinţeşte locul, îl poate şi împuţi, iar până la urmă, răul nu e un concept beyond, el sălăşluieşte chiar în capacitatea noastră umană, în sângele nostru. Roşul e sângele! În om se află TOATĂ puterea de a schimba realitatea, lumea, în bine sau în rău. Osho (că tot am dat-o pe orientale) spunea într-un fragment pe care l-am reţinut, că binele şi răul sunt sunt două feţe ale aceleaşi monede. Deja ajungem undeva…

Închipuiţi-vă acum un *.gif în care se observă un yin-yang, unde doar partea roşie rămâne fixă. Punctul din partea roşie şi toată partea cealaltă se transformă alternativ. Păi este exact omul în acţiune! Omul, adică sângele, transformă realitatea şi este apoi transformat de realitatea pe care a transformat-o (punctul de pe roşu), care poate fi albă sau neagră, bună sau rea. Mind dazzling…
Şi mărţişorul? Păi mărţişorul e un îndemn la Bine…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*