Despre…

Acel sentiment? Da. Depărtarea și dorul pot să aducă și sentimentul acela nebun în gânduri. Te gândești că de multe ori, pentru persoana pereche, poate apare dorința și intenția de a se elibera de tot, dar absolut de tot și să se manifeste în acord cu această căutare a plăcerii. Te gândești că frumusețea reprezintă în același timp o forță de atracție imensă, mai ales când este acompaniată de un caracter deosebit și o energie care se vrea fără multe inhibiții și fără atașamente. Dar nu poți în același timp să nesocotești că dacă cineva caută ceva în altă parte este poate pentru că nu-l mai găsește unde credeai că este. Lucrul acesta e dureros și te macină. Mai știu de asemenea că dintre toate stările omenești, acel sentiment e cel mai frecvent dar și cel mai puțin credibil. Pentru că de multe ori mintea e un agent masochist și sabotor al propriului „cămin” – omul. Și totuși nu e separată de om, deci dacă eu mă gândesc la lucrurile acestea, înseamnă că EU sunt masochist, EU sunt propriul meu sabotor. De multe ori conștientizezi lucrul acesta și te întrebi de ce ți se întâmplă… Oricum, eu nu am crezut în lucrurile care se pretind în totalitate adevărate, precum nici în lucrurile care sunt absolut false. Iar dacă e să vorbesc despre stările omenești, aș putea spune că există un sâmbur de adevăr în orice fel de mistificare. Problema este că din sâmburele acesta pot să iasă mistificări luate drept adevărate. E ca și cum nu ai știi că este anotimpul primăverii și, văzând o frunză uscată cum îți trece prin fața ochilor, anunțând înverzirea, tu spui că este toamnă…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*